un nou

Soarele ii atingea timid fata, zambea uitandu-se la albastrul cerului, cat de frumos era, o panza albastra pe care ea putea sa scrie din nou, pe care va putea sa isi intinda nebunia viselor. Zambea. Era doar o noua dimineata in care ea visa la un nou, doar un nou...
Pasii ii goneau pe asfaltul cald lasand in urma sa o urma timida de nou. Se grabea, nu stia spre ce dar se grabea, ii facea bine aerul caldut al diminetii, razele ii loveau corpul alb, reflectand in jurul ei un fel de aura...
Ochii scaparau in cautarea noului, dar nu gasea nimic din ceea ce stia, totul se schimbase totul era mai luminos, plin de viata. Cantecul pasarilor ii alintau timpanele, ii desmierdau cantecul trist al sufletului.
In coltul strazii un cersetor isi plangea destinul, o palarie invechita de ploaie si vant statea in fata lui. Se opri cautand in buzunarul hainei niste bani, macar cu asta ii putea alina suferinta batranului. Isi ridica usor ochii spre ea, iar negrul nebuniei din ochii lui o aruncara in prapastia disperarii... Erau atat de frumosi, dar tristi... Cateva monede alunecau din palma sa in infinitule neputintei...
- Multumesc, spuse batranul chinuit de rusinea neputintei. De ce esti trista frumoaso? Inca ai ochii umezi, albastrul lor este tulburat de nesomnul sufletului tau, iar corpul tanjeste dupa ceva, iti lipseste inca..
Vorbele cersetorului i se infingeau adanc in minte, simtea cum taisul ascutit al lor ii spulbera linistea, dorinta de nou devenise brusc un fir de praf purtat de vantul neputintei sale. Nu intelegea cum un strain poate trece dincolo de hainele si trupul sau, gasindu-si linistea in cartea inimii sale, carte pe care o stie...
- Stii, vocea ii era o flacara stinsa de disperare, nu te cunosc, dar tu ma intrigi. Cum vezi ceea ce se intampla cu mine, voiam doar sa uit, sa incep o zi noua, un nou inceput, dar tu ma arunci in flacarile iadului sufletului meu... De ce?
- Daca fugi de tine, nu vei reusi sa intelegi de ce esti singura, de ce drumul vostru s-a sfarsit in fata zidului tau. Inca te face sa tresari orice amintire a lui, sau a voastra, inca noul nu va avea loc in viata ta atat timp cat tu continui sa te minti, la fel cum ai facut-o cu el... Si vei ramane singura in desertul indiferentei, iar oaza dragostei lui va ramane doar o iluzie.
Isi scutura capul , ii venea sa urle, voia sa uite si se trezeste totusi in fata aceluiasi lucru: neputinta greselii sale.
- Am incercat sa vorbesc cu el, dar nu a vrut sa ma asculte, stins glasul ei nu primea raspuns, isi ridica privirea spre batran, dar el nu era acolo, era doar un colt de strada pustiu imbracat de pavjul vechi stricat de plumbul ploilor de vara...
(va urma...)