dimineata ei

O raza pierduta de soare ii atingea genele grele, care ascundeau ochii plansi, secati de dor, de jale, doar cearceaful alb patat de nelinistea ei ascunde inca multe cuvinte doar de ea stiute, inca urla dupa trupul lui, inca ii simte atingerea jucausa pe fata... Isi stranse genunchii goi la pieptul rece, ghemuit in pat ochii ii deveneau rosii, totul era pierdut, el ea ei... Nu a vrut sa o ascutle, nu a dorit sa stie nimic, a plecat in drumul sau lasand-o singura in strada sufletului sau.
Se ridica incet in lumina firava care ii lumina camera, e timpul sa plece, este o alta zi in care se va gandi la el, desi nu ii face bine, dar totusi.... Amintirile se napusteau asupra ei precum vulturii asupra unui cadavru, si ii smulgeau nelinistea ii sfasiau inima, destul! Gata, isi spuse ea scuturand din cap, corpul ei alb se indrepta spre sifonier, isi va alege tinuta pentru ziua de azi, si va pleaca.
Va parasi casa disperarii si va pleca. Isi stranse pumnii, masurand cu ochii sifonierul plin de haine, inchise ochii si alesese la intamplare hainele, le imbraca in fuga si iesi pe usa, era tarziu, va intarzia din nou... Dar e ultima data isi spuse zambind amar, ascunzandu-si mainile reci in buzunare. De astazi va fi un nou inceput, spuse imingand in usa blocului. Soarele ii zambea, ploaia lacrimilor sale se uscase, totul era uscat afara, totul va fi bine...

si cand vei seca sub disperarea neputintei, sufletul meu te va umezi, te va readuce la viata... vei dori sa gusti gustul dulce al buzelor mele, dar carnea lor iti va atinge doar gatul usor arcuit, si vei dori sa iti gasesti linistea nebuniei tale, dar templul limbei mele va fi ocupat cu varful cal al sanului tau, si te vei incorda su apasarea ei usoara....

o raza peirduta de soare ii atingea genele grele, care ascundeau ochii plansi, secati de dor, de jale, doar cearceaful alb patat de nelinistea ei ascunde inca multe cuvinte doar de ea stiute, inca urla dupa trupul lui, inca ii simte atingerea jucausa pe fata,...

drumul

mergea grabit fara sa priveasca in urma, ploaia rece ii strecura lacrimi pe obraji, dar nu erau ale sale... Oare? Oare erau doar picaturi de ploaie sau nebunia dulce a disperarii ei il daduse peste cap, inca tresarea la atingerea lui, a simtit cum trupul ei urla de dor, cum venise ea desculta, dupa el... si inca il face sa dispere... inca este ea cea care ii bantuie noptile, si de acum va fi si mai greu.. Ce voia sa ii spuna, intrebarea asta ii va distruge nelinistea, si el a plecat...
Isi adancii mainile in buzunarele pantalonilor, grabind pasul spre centrul orasului, incercand sa uite, sa se gandeasca la persoana care il astepta, la imaginea ei incadrata de parul blond carliontat, si ochi verzi de smarald, dar totusi reci... Aceste comparatii nu ii fac bine, nu il vor ajuta sa mearga mai departe, dar... dar ii lipseste, nu nu imi lipseste spuse el aprinzand alta tigare. De maine totul se va termina. Maine va pleca departe, si acolo departe nu va avea timp sa se gandeasca la ea. Zambii amar, stia ca se minte singur, dar...
Hmm de maine va fi un nou inceput, maine avionul il va duce in inaltul cerului, in tara care ii va devenii noua casa. Si poate, poate va fi o alta care ii va desmierda inima si incalzii sufletul, un nou inceput, il asteapta un nou inceput fara ea...
Pasii i se oprira pe asfaltul rece, a ajuns, iar ea il asteapta infrigurata, uitandu-se cu teama la ceas.
- Buna, spuse el, scuze pentru intarziere, dar ploaia asta..
- Buna, nu este nici o problema, spuse ea zambind. Mergem la un film?
- Da, spuse el, simtindu-i mana ei agatandu-se de bratul sau. Mergem la un film...

el

nu fugise in viata ei dupa cineva, dar nu mai putea rezista, ii era dor de el, de ei, dorinta ii urla in trup. Nu a coborat scarile atat de repede niciodata, iesi in strada si il vazu inca rezemat fumandu-si tigarea. Strada o traversa gonind precum un nebun dupa o naluca, si se oprii in fata lui.
- Buna. Ce faci?
Isi ridica usor privirea uitandu-se la ea, ii vedea sclipirea din ochi, camasa mototolita de ganduri, pantalonii luati in graba, si talpile desculte pe asfaltul rece. Nu o vazuse nicodata in halul asta, atat de dezordonata, atat de neatenta la cum arata, atat de frumoasa, inima ii tresarii, imaginele incepusera sa ii fuga prin minte... Un zambet murdar ii aparu pe fata impietrita, incepuse sa ploua, ii cuprinse fata cu mainile, simtind atingerea catifelata a parului ei dezmierdandu-i mainile:
- Esti desculta, si afara a inceput sa ploua...
- Da? spuse ea uitanduse la goliciunea picioarelor, simtindu-se stanjenita dar vesela, sclipirea din ochii i se intensifica cu fiecare atingere a degetelor lui, pe fata ei vulcanica. Nu mi-am dat seama, voiam sa vorbesc cu tine...
Zambetul lui devenii amar, incepu sa se teama de ceea ce va urma, de lucruri care il vor face sa ajunga iar in haosul nebuniei sentimentelor ei, iar se va pierde in tunelul disperarii, nu voia sa mai treaca prin asa ceva...
- Ce vrei, spuse indepartandu-se usor cu o voce rece dar tremuranda, ce mai avem de vorbit?
- Stii, raspunsul lui o facea sa ramana fara cuvinte, duritatea era de nerecunoscut, zidul de gheata din fata ei nu parea real, vreau sa stii ca
- Nu vreau sa stiu, chiar nu cred ca vreau, puteai sa ma suni...
- Stiu, dar te-am vazut aici si am zis ca te pot rapi cateva momente...
- Nu! Astept pe cineva, si daca vrei sa vorbim ma poti suna, acum scuza-ma dar trebuie sa plec. Isi stinse tigarea si o lua agale spre centrul orasului.
Capul ii voia, simtea cuvintele lovindu-se de zidul cu ochi albastrii din fata ei, lumea se naruia, voia sa ii spuna, sa il ia in brate, dar raceala lui o inebunea. Ramasese din nou singura, singura pe trotuarul din fata blocului, totu se naruia, va fi inca o noapte in care il va visa, inca o noapte trista in care rasuflarea ei se va stinge pe un colt de perete, iar strigatul de dor va ramane neauzit pentru eternitate. Isi tara corpul spre scara blocului, abia acum simtea frigul de afara, iar talpile ei ii transmiteau sageti de gheata, in timp ce ea isi tara corpul spre apartamentul nelinistei si disperarii sale. Va face o baie si va dormi, va dormi macar in vis el este langa ea, macar acolo...

ea

brusc isi deschise ochii, transpiratia rece dupa fruntea ei se unea cu lacrimile disperarii. era udata de transpiratia rece a disperarii, voaia sa tipe, sa planga dar nodul din gat nu disparea, strangandu-i toata nebunia intr-un singur punct... Isi privea mainile tremurand, tot corpul ii urla de dor... isi intoarce privirea catre jumatatea goala de pat, inca il vede acolo, inca ii batuie noptile... S-a jucat cu sufletul lui, l-a mintit si acum, cand singuratatea o arunca in agonie ii simte lipsa, dorul o mistuie mocnit. Nu credea ca ea nu va putea spune iarta-ma, ce cuvant simplu, dar inutil acuma... isi ridica trupul usor din pat si se indrepta spre balcon, frigul o facea sa tremure, dar privirea ei il cauta in noapte.
Inima ii tresarii, in lumina pierduta a unui felinar din fata ei il zari sprijinit de coltul unui bloc, fumand... Tragea cu patima din tigare, uitandu-se la ceas, astepta pe cineva??
Pleca in fuga spre dormitor, isi cauta pantalonii si un tricou, orice tricou, va cobori sa ii spunca iarta-ma, prin dezordinea nebuniei sale reusii sa se imbrace, trantii usa in spatele ei, luand-o la fuga pe scari, inima ii batea din ce in ce mai tare, sfarcurile ii erau tari, insetata de dorinta buzelor lui...
(va urma...)

dorinta....

atinge departarea infinitului, infrupta-te din carnea dulce a buzei lui, dispera in cauarea ochilor lui, alearga goala plangand dupa caldura limbii sale... si linisteste-te in haosul bratelor sale, lasandu-i inima sa scrijeleasca pe trupul tau un cuvant, o fraza, necitita de neputinta ochilor lor, intiparita doar pe trup si-n minte...