drumul

mergea grabit fara sa priveasca in urma, ploaia rece ii strecura lacrimi pe obraji, dar nu erau ale sale... Oare? Oare erau doar picaturi de ploaie sau nebunia dulce a disperarii ei il daduse peste cap, inca tresarea la atingerea lui, a simtit cum trupul ei urla de dor, cum venise ea desculta, dupa el... si inca il face sa dispere... inca este ea cea care ii bantuie noptile, si de acum va fi si mai greu.. Ce voia sa ii spuna, intrebarea asta ii va distruge nelinistea, si el a plecat...
Isi adancii mainile in buzunarele pantalonilor, grabind pasul spre centrul orasului, incercand sa uite, sa se gandeasca la persoana care il astepta, la imaginea ei incadrata de parul blond carliontat, si ochi verzi de smarald, dar totusi reci... Aceste comparatii nu ii fac bine, nu il vor ajuta sa mearga mai departe, dar... dar ii lipseste, nu nu imi lipseste spuse el aprinzand alta tigare. De maine totul se va termina. Maine va pleca departe, si acolo departe nu va avea timp sa se gandeasca la ea. Zambii amar, stia ca se minte singur, dar...
Hmm de maine va fi un nou inceput, maine avionul il va duce in inaltul cerului, in tara care ii va devenii noua casa. Si poate, poate va fi o alta care ii va desmierda inima si incalzii sufletul, un nou inceput, il asteapta un nou inceput fara ea...
Pasii i se oprira pe asfaltul rece, a ajuns, iar ea il asteapta infrigurata, uitandu-se cu teama la ceas.
- Buna, spuse el, scuze pentru intarziere, dar ploaia asta..
- Buna, nu este nici o problema, spuse ea zambind. Mergem la un film?
- Da, spuse el, simtindu-i mana ei agatandu-se de bratul sau. Mergem la un film...