el

nu fugise in viata ei dupa cineva, dar nu mai putea rezista, ii era dor de el, de ei, dorinta ii urla in trup. Nu a coborat scarile atat de repede niciodata, iesi in strada si il vazu inca rezemat fumandu-si tigarea. Strada o traversa gonind precum un nebun dupa o naluca, si se oprii in fata lui.
- Buna. Ce faci?
Isi ridica usor privirea uitandu-se la ea, ii vedea sclipirea din ochi, camasa mototolita de ganduri, pantalonii luati in graba, si talpile desculte pe asfaltul rece. Nu o vazuse nicodata in halul asta, atat de dezordonata, atat de neatenta la cum arata, atat de frumoasa, inima ii tresarii, imaginele incepusera sa ii fuga prin minte... Un zambet murdar ii aparu pe fata impietrita, incepuse sa ploua, ii cuprinse fata cu mainile, simtind atingerea catifelata a parului ei dezmierdandu-i mainile:
- Esti desculta, si afara a inceput sa ploua...
- Da? spuse ea uitanduse la goliciunea picioarelor, simtindu-se stanjenita dar vesela, sclipirea din ochii i se intensifica cu fiecare atingere a degetelor lui, pe fata ei vulcanica. Nu mi-am dat seama, voiam sa vorbesc cu tine...
Zambetul lui devenii amar, incepu sa se teama de ceea ce va urma, de lucruri care il vor face sa ajunga iar in haosul nebuniei sentimentelor ei, iar se va pierde in tunelul disperarii, nu voia sa mai treaca prin asa ceva...
- Ce vrei, spuse indepartandu-se usor cu o voce rece dar tremuranda, ce mai avem de vorbit?
- Stii, raspunsul lui o facea sa ramana fara cuvinte, duritatea era de nerecunoscut, zidul de gheata din fata ei nu parea real, vreau sa stii ca
- Nu vreau sa stiu, chiar nu cred ca vreau, puteai sa ma suni...
- Stiu, dar te-am vazut aici si am zis ca te pot rapi cateva momente...
- Nu! Astept pe cineva, si daca vrei sa vorbim ma poti suna, acum scuza-ma dar trebuie sa plec. Isi stinse tigarea si o lua agale spre centrul orasului.
Capul ii voia, simtea cuvintele lovindu-se de zidul cu ochi albastrii din fata ei, lumea se naruia, voia sa ii spuna, sa il ia in brate, dar raceala lui o inebunea. Ramasese din nou singura, singura pe trotuarul din fata blocului, totu se naruia, va fi inca o noapte in care il va visa, inca o noapte trista in care rasuflarea ei se va stinge pe un colt de perete, iar strigatul de dor va ramane neauzit pentru eternitate. Isi tara corpul spre scara blocului, abia acum simtea frigul de afara, iar talpile ei ii transmiteau sageti de gheata, in timp ce ea isi tara corpul spre apartamentul nelinistei si disperarii sale. Va face o baie si va dormi, va dormi macar in vis el este langa ea, macar acolo...