Fumul de tigare ii trezea simturile, tragea insetat, avid. Drumul atat de cunoscut si batatorit de urma pasilor sai in trecerea sa prin viata era doar drumul spre casa. Un zambet sters inecat de fum isi facea loc timid. Zambea din cauza ei, il dorea atat de mult, se bucura sub orice atingere sau privire a sa, dar el... Dar el dorea sa ii ofere un nou, sa o faca sa se bucure de frumusetea dragostei, de puritatea sentimentelor.
Dar el, el era rece, ii era indiferenta desi ii placea sa o vada fericita, el inca se zbate in indiferenta si incapacitatea de nou, el inca traieste cu imaginea unei vechi ei sterse... Pasii ii erau apasati lasand in urma lor cuvinte sentimente, pe acel pavaj batatorit de vreme. Simtea o transpiratie rece care ii incretea trupul, il chinuia inca imaginea ei, se opri brusc. Era in fata casei ei, nu intelegea de ce se oprise, privirea i se ridica instinctiv catre o fereastra deschisa, fereastra la care ei priveau imbratisati trectorii, fereastra bucuriei lor, cate imagini s-au desfasurat prin dreptul ei, iar pentru ei timpul se oprise. O perdea alba ii facea cu mana sub adierea vantului cald de vara, incerca sa o regaseasca in intunericul incaperii, imaginile i se derulau repetitiv, obsedant...
- Esti nebun, isi spuse incet. De ce te chinui singur, de ce suflii peste praful uitatrii asezate peste voi, stii ca nu iti va face bine, iar cel care va ramane suspendat in propria nebunie a sentimentelor vei fi tu... Haide, haide sa mergem acasa, isi facea singur vant din calea disperarii, dar picioarele nu il ascultau, erau infipte in asflatul cald, mixtura i se lipise de talpi. Isi indoii usor genunchiul sprijinindu-se de coltul blocului din spatele sau. Cauta cu disperare in negrul buzunarelor pachetul de tigari, plamanii erau insetati. Tigarea isi gasi linistea pe buzele uscate, zdrentuite de muscaturile disperarii. Spera ca ea va aparea in cadrul acela, simtea nevoia sa o zareasca, chiar si pentru o secunda...
- Ce faci?
Intrebarea ii spargea timpanul, sageata intrebarii simple il trezii din visare. Vocea, vocea aceasta ii este atat de cunoscuta, atat de draga, nebunia dorului exploda in pieptul sau, repsiratia i se oprii brusc, tigarea ii aluneca din mana stingandu-se in mii de explozii mici.
- Fumez, spuse el incercand sa isi controleze sentimentele, vocea, trupul. Se intoarse incet catre ea, simtind cum totul se invartea confuz...
(va urma...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu